Mesaj destinat unor persoane speciale, asa cum v-am cunoscut cu totii!

Experienta LMT. Cum a fost? Cred ca ar trebui sa rasfoiesc DEX-ul zile bune ca sa gasesc acel adjectiv corespunzator, intocmai potrivit.
Cu siguranta, sentimentul e reciproc.

Au fost aproape 5 zile pe care nu le putem compara cu altele, din niciun punct de vedere. Ne-am adunat aproximativ 170 de oameni faini, intr-un loc superb, am facut activitati inedite. Am ras, am plans, am chicotit, ne-am distrat, am muncit, ca in final sa putem spune ceea ce spunem toti: „A fost prea scurt, a trecut prea repede.”

Emotiile au inceput cu prima seara, festivitatea de deschidere. Oare cine imi este trainer, oare cine imi este coechipier? In schimb, niciunul dintre noi nu si-a facut probleme/ nu si-a pus intrebarea „Daca nu ne vom simti bine?”. Iar acest lucru este de apreciat.

Cu pasi marunti, incepeam sa ne cunoastem unii cu altii, legaturile incepeau sa se impleteasca, momentele de neuitat isi faceau aparitia. Curiozitatea, cine e prietenul meu secret?

Bineinteles, fiecare aveam tendinta de a petrece mai mult timp cu cei pe care ii cunosteam. Asta a disparut dupa cateva ore, cand eram dornici sa cunoastem oameni noi, ganduri, idei, perceptii diferite. Din acest moment faptele au curs de la sine. (Si ziua si noaptea)

Nu ne-a mai ramas decat sa gustam dulceata momentului, ceea ce am facut(cu succes credem noi).

„Iubitilor”, dupa prima zi, deja aveam impresia ca timpul, nesimtitul, zboara prea repede. Asta ne-a facut sa ne mobilizam, sa luam activitatile in brate, si sa-l alungam pe „Nu” departe.

La fiecare pranz, cina, mic de jun, schimbam idei, impresii, iar cea mai uzata fraza era „Azi a fost super! Ce bine ne-am simtit”.

Au urmat zilele in care adrenalina ne-a invadat, de la tiroliana pana la jocul cu „bilele”. Vroiam sa mergem inca o zi, sa ne strecuram printre bagajele colegilor care inca nu le-au experimentat. Si aici, tin sa Felicit echipa de alpinisti!

Fiecare zi avea propriul farmec, de care seara, deja ne era dor. Insa distractia continua si seara, cu jocuri, rasete, armonie. Ce altceva ne-am putea dori?

Intre timp, prietenul secret se furisa la plicuri, lasand cadouri cat mai ingenioase si interesante. (Pentru a-mi gasi ciocoalta bine meritata, m-am jucat putin „treasure hunting” prin complex!)

*Deja incep sa-mi epuizez adjectivele de bine, refolosindu-le deja pe cele mentionate.*

Ziua in care am prezentat scentele a fost fenomenala, am ras pana ne-am tinut de stomac. Inca odata, toti, am dat dovada de ingeniozitate, creativitate, simt al umorului si toate cele.

Trag de randuri, sa nu ajung la ultima zi.

*Catre traineri/profesori/prieteni : Multumim, atat de mult/mare cat un munte, pentru invataturile, lectiile deprinse de la voi! Multumim, la fel de mult/mare, pentru momente inedite! Ati fost „groaznic” de rabdatori cu noi, micii invatacei. Mai mult decat inventivi, in fiecare situatie. Amuzanti, mereu la timpul potrivit. Seriosi, atunci cand noi eram prea distrati. Ingaduitori si protectivi.
Un gand bun!

*Catre coordonatori/organizatori/prieteni : Multumim enorm, pentru fiecare moment mega-super-extra bine organizat. A fost o tabara in care in fiecare minut am stiut ce urmeaza sa facem, bineinteles cu surprizele de rigoare. Multumim pentru grija pe care ne-ati acordat-o! Calmul care l-ati expus in fiecare minut este unul care ne ambitiona pe noi. V-ati apropiat de sufletele noaste, iar noi, va Multumim inca odata! Ne-am dat seama de cata munca ati avut nevoie pentru ca tabara sa fie una atat de minunata.
Hai sa ne organizam!

*Catre colegi/coechipieri/prieteni : Multumim! Am gasit in voi persoane incredibil de amabile, frumoase, politicoase, tot ce se poate. Nici cautand cu lumanarea nu va gaseam, daca trainerii/profesorii/coordonatorii/organizatorii nu ne-au fi adus impreuna. Ne-am bucurat de tot impreuna, am muncit impreuna, ne-am ajutat, am invins fiecare. Nu mai am cuvinte.
Vila x, camera x, va asteptam!

Si am ajuns la ultima zi, cea mai emotionanta. Cuvintele voastre, ale tuturor, ne-au atins pe fiecare. Imbratisari calde, priviri in care deja se citea dorul. Nu vroiam sa mai plecam. A fost o zi minunata, cu tot cu lacrimi. Nu erau nici de tristete, nici de fericire. Fiecare ne gandeam ca va veni un moment in care cu siguranta ne vom revedea. Si asta a ajutat despartirii ce a urmat.

Iar acum, la final, de incheiere, un gigant MULTUMESC tuturor prietenilor, pentru fiecare moment de neuitat. Cred ca acest multumesc, a fost deja dovedit, inca din primele zile petrecute impreuna.

Sper ca ziua in care ne vom reintalni, in aceeasi formula, nu e departe. Sper sa avem atat timp, cat sa depanam amintirile excelente din Tabara LMT 2011 – Vila Bran!

O imbratisare senina,

Stefania Morent

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: